Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările

vineri, 22 august 2008

Iubesc viata si sper ca si ea pe mine


Cu citeva zile in urma am avut un vis ciudat. Parca eram in satul meu natal la înmormintarea bunicii, care este încă în viata. Imediat dupa ce niste barbați au acoperit sicriul cu pamint, alaturi de mormintul bunicii a mai aparut o groapa. Acolo eram eu-moarta. Dintr-o parte vedeam cum oamenii aruncă cu țărnă de-asupra mea. De obicei, la înmormântări lumea plinge, boceste. Pe mine nu mă plângea nimeni. Am cunoscut doar o singură persoană dintre cei care s-au adunat să mă petreacă pe ultimul drum, un unchi de-al meu. În rest, nu știam cine sunt toți acei oameni și de ce au venit.
Și mai ciudat, aveam în față un laptop. Pe el erau două poze, pe care eram eu. Pe una dintre ele eram în sicriu, alta insă era făcută de cineva care a prins ultimul meu moment din viață. Aveam o mutră speriată de parcă m-aș fi înecat. Tot în computer am găsit un document unde era scris tot ce s-a întâmplat cu mine. Începusem să citesc, să văd de ce am murit. La un moment dat însă am renunțat și m-am trezit. Eram toată transpirată... Fiecare dintre noi e conștient că într-o zi va trebui să plece din această lume. Unde? Nimeni nu știe.
Este greu însă să vezi dintr-o parte cum ești îngropat.
Vroiam să știu ce oră este. Mă gândeam că e 2 și jumătate. M-am uitat la ceas și era fix 2.30.
Am adormit cu greu după acest vis nebun. Habar nu am ce semnificație are. Am căutat într-un dicționar de vise și m-am bucurat. Este sfârșitul unei etape din viață. Sper să fie așa.

Fă tot ce-ți place azi, căci mâine poate fi târziu. Este motto-ul după care încer să trăiesc. Și acest vis mi-a dat de înțeles că nu greșesc. Viața e scurtă și trebuie trăită din plin, iar lucrurile nu trebuie lăsate de azi pe mâine.
Eram la Praga și vroiam să cumpăr niște suvenire. Un prieten îmi spune:
-Lasă că vii mâine și ai să-ți cumperi!
Am venit a doua zi și nu mai erau.

Tot la Praga am cunoscut o fata care are probleme cu inima de la nastere. Medicii i-au spus că va mai trăi cel mult 6 ani. Patricia, așa se numește ea, are doar 20 de ani și este din Mexic. După ce fata și-a deschis sufletul, toți au rămas muți. Sunt sigură că se gândeau la același lucru. Ce aș face eu, dacă aș fi în locul ei? Patricia s-a resemnat cu verdictul medicilor și își trăiește viața așa cum îi place. Și eu iubesc viata si sper că si ea pe mine!