E sfirsitul lunii august. S-a dus vara. A trecut atit de repede incit nici nu am obervat. Cel putin, am reusit sa imi fac o vacanta de nota 10. Am stat mai mult timp la tara cu parintii, locul unde ma simt eu cel mai bine si unde intra-adevar este
,, ca acasa’’.
La inceputul verii mi-am pus in gind ca, in fiecare an, sa vizitez o tara noua. Imi place la nebunie sa calatoresc. Eram satula de Romania, Ucraiana si Rusia, statele in care fusesem pina acum.
Turcia era prima destinatie din capul meu. Tara excotica si, in plus, calatoria nu ma batea tare la buzunar.
A fost o nebunie pina mi-am gasit bilete la avion, pentru ca lasasem totul pe ultima suta de metri. In plus, era sezonul cel mai solicitat de turisti ( jumatate lunii iulie).
Zborul Odesa- Antalya a durat nici mai mult nici mai putin decit o ora si 45 de minute. In avion- circa 150 de oameni, iar majoritatea dintre ei erau moldoveni. Am zarit si doua persoane publice in acelasi airbus: liberal democratul Mihai Godea si comunistul Grigorie Petrenco. Se duceai si ei la odihna…
In Turcia, nu ai probleme cu visa. Am luat-o direct de pe aeroport dupa ce am achitat 30 de dolari.
Cind am ajuns in Antalya erau 45 de grade de caldura ( cind ne-am pornit din Chisinau erau 25 de grade). Eram asteptati de firmele turcesti de tursim care, pe toata durata vacantei, au avut grija de noi. Fiecare a urcat in autobusul cu destinatia lui. Eu mergeam la Kemer, un orasel situat la circa 45 km de Antalya.
Autocarul era nou si, bineinteles, dotat cu aer conditionat. Nu lipsea nici frigiderul cu apa rece. Ce-i drept, pentru o sticla de Cola de jumatate de litru trebuia sa scoti din buzunar 2 dolari. Dar ce nu face omul cind moare de sete?!
In drum spre Kemer, ghidul, Katia, care vorbea ruseste ne povestea despre Antalya si Kemer. Aici, pe toate casele de locuit sunt instalate un fel de bacuri.
-Ghiciti, pentru ce sunt astea? ne intreaba Katia.
-In ele se incalzeste apa de la soare! Am spus noi intr-un cor.
O buna idée, printre altele. In hotelele din Turcia nu am vazut boilere pentru a incalzi apa. Ei utilizeaza apa inclazita la soare. Fac oamenii economie de energie electrica.
Am ajuns la hotel pe la ora 3 p.m. Am aruncat o privire ca sa vad daca imi place. Frumooos! Nu stiu de ce ma asteptasem la ceva mai rau.
Aici, surpriza! Fata de la receptie ne spune ca nu sunt locuri. Am intrat in panica. Doar nu am facut atita drum ca sa dorm in strada! Am fost cazate pentru doua zile intr-un hotel de alaturi. Era mai mic decit al nostru, dar destul de drăgut.
Initial, am zis ca voi depune o plingere la firma de turism din Chisinau, pe urma insa indragisem atit de mult acest hotel incit am renuntat. Imi placea ca in timpul zilei, la bazinul hotelului nu era nimeni, asa ca eu puteam sa fac topless linistita. :):):)
,, ca acasa’’.
La inceputul verii mi-am pus in gind ca, in fiecare an, sa vizitez o tara noua. Imi place la nebunie sa calatoresc. Eram satula de Romania, Ucraiana si Rusia, statele in care fusesem pina acum.
Turcia era prima destinatie din capul meu. Tara excotica si, in plus, calatoria nu ma batea tare la buzunar.
A fost o nebunie pina mi-am gasit bilete la avion, pentru ca lasasem totul pe ultima suta de metri. In plus, era sezonul cel mai solicitat de turisti ( jumatate lunii iulie).
Zborul Odesa- Antalya a durat nici mai mult nici mai putin decit o ora si 45 de minute. In avion- circa 150 de oameni, iar majoritatea dintre ei erau moldoveni. Am zarit si doua persoane publice in acelasi airbus: liberal democratul Mihai Godea si comunistul Grigorie Petrenco. Se duceai si ei la odihna…
In Turcia, nu ai probleme cu visa. Am luat-o direct de pe aeroport dupa ce am achitat 30 de dolari.
Cind am ajuns in Antalya erau 45 de grade de caldura ( cind ne-am pornit din Chisinau erau 25 de grade). Eram asteptati de firmele turcesti de tursim care, pe toata durata vacantei, au avut grija de noi. Fiecare a urcat in autobusul cu destinatia lui. Eu mergeam la Kemer, un orasel situat la circa 45 km de Antalya.
Autocarul era nou si, bineinteles, dotat cu aer conditionat. Nu lipsea nici frigiderul cu apa rece. Ce-i drept, pentru o sticla de Cola de jumatate de litru trebuia sa scoti din buzunar 2 dolari. Dar ce nu face omul cind moare de sete?!
In drum spre Kemer, ghidul, Katia, care vorbea ruseste ne povestea despre Antalya si Kemer. Aici, pe toate casele de locuit sunt instalate un fel de bacuri.
-Ghiciti, pentru ce sunt astea? ne intreaba Katia.
-In ele se incalzeste apa de la soare! Am spus noi intr-un cor.
O buna idée, printre altele. In hotelele din Turcia nu am vazut boilere pentru a incalzi apa. Ei utilizeaza apa inclazita la soare. Fac oamenii economie de energie electrica.
Am ajuns la hotel pe la ora 3 p.m. Am aruncat o privire ca sa vad daca imi place. Frumooos! Nu stiu de ce ma asteptasem la ceva mai rau.
Aici, surpriza! Fata de la receptie ne spune ca nu sunt locuri. Am intrat in panica. Doar nu am facut atita drum ca sa dorm in strada! Am fost cazate pentru doua zile intr-un hotel de alaturi. Era mai mic decit al nostru, dar destul de drăgut.
Initial, am zis ca voi depune o plingere la firma de turism din Chisinau, pe urma insa indragisem atit de mult acest hotel incit am renuntat. Imi placea ca in timpul zilei, la bazinul hotelului nu era nimeni, asa ca eu puteam sa fac topless linistita. :):):)
Un comentariu:
Good good good......
Trimiteți un comentariu