Drumul spre Sahara (I ZI)

Eram decisa sa- mi petrec aceasta vacanta in Cipru, dar in ziua in care trebuia sa merg la agentie ca sa depun toate actele, am gasit intimplator o oferta in Tunisia. Nu am stat mult pe ginduri, am dat un telefon, o domnisoara mi-a confirmat ca dupa revolutia din 14 ianuarie 2011 zborurile au fost reluate , iar intr-o ora imi facusem deja rezervarea pentru un sejur in Hammamet.

,,You are crazy!'', asta mi-au spus cei apropiati, cind le-am zis ca plec singura in Tunisia, acolo unde cu citeva luni in urma tara a fiert in revolutie, iar in Libia ( stat vecin) razboiul era in toi. Eu insa eram decisa.

Dupa 3 ore si jumatate de zbor am aterizat pe aeroportul Enfidha. Era simbata dupa amiaza. Aici supriza, nu am nevoie de viza. Am completat doar un formular, unde am scris datele personale. Inainte de a-mi aplica stampila in pasaport, doamna de la ghiseu m-a intrebat cu ce ma ocup. Am spus ca sunt jurnalista.
-La ce ziar lucrati?
-Prime TV, am raspuns eu.
-O-O-O! PRIME ? Gooooood ! A spus ea de parca ar fi fost telespectatoare fidela a postului nostru de tv :)

Cu buna dispozitie am ajuns la hotel dupa amiaza. Cerul era noros si batea un vint destul de rece, asa ca de plaja nici vorba nu putea fi. Plaja era pustie. Doar un barbat statea la o masa. De fapt, era chelnerul care astepta disperat vreun client. M-am apropiat de el si am cerut un ceai. Vorbea o engleza perfecta.
Where are u from? Russia? M-a intrebat el.
Nu, am zimbit eu.
Poland? Ucraine?
Cred ca a enumerat mai mult de 10 tari, dar tot nu a ghicit de unde vin.
I am from Moldova.
Barbatul a strins din umeri, semn ca nu a auzit de asa ceva pina acum. Pe unde o fi?! Habar nu avea ca exista asa un stat.
Dupa ce i-am povestit despre tara mea, ne-am imprietenit. De fapt, tunisienii sunt foarte deschisi si prietenosi, iar asta te face sa uiti ca esti intr-o tara straina, mai ales daca calatoresti singura.
Apropo, tunisienii nu au auzit de Moldova. Doar o singura femeie, cu care vorbisem, stia de Moldova.
Good wine, I know Moldova, mi-a spus ea.

Era o englezoaica maritata cu un tunisian.

Seara am luat cina la restaurantul hotelului, apoi am dormit strins pina dimineata.
A doua zi, dupa ce am luat micul dejun, m-am intilnit cu ghidul nostru Malek. Mi-am cumparat o excursie in Sahara pentru 2 zile, ca doar pentru asta venisem in Tunisia- sa vad Sahara.

Spre deosebire de Turcia, unde este mai convenabil de cumparat excursiile de la agentiile de turism din oras, decit de la ghid, in Tunisia recomand sa le cumparati de la ghidul vostru. Si asta pentru ca preturile nu difera prea mult si ai siguranta ca nu ai luat vreo teapa.

Asadar, cu 210 dinari ( 110 EURO), mi-am cumparat ,,Sahara trip''.

Dimineata, m-am trezit devreme, la 5 un microbuz a venit sa ma ia de la hotel. Am mers pina in Sousse, unde am urcat intr-un autocar confortabil, plin cu turisti vorbitori de limba rusa, si am pornit spre desert.

El Jem

Dupa aproximativ o ora de mers, facem primul popas in orasul El Jem, un orasel cu o populatie de 18 mii de locuitori, fondat pe ruinele orasului roman Thysdrus. Aici vizitam amfiteatrul, vechi de aproape 2000 de ani.

La inceput, avem impresia ca ne aflam in Italia. Ghidul ne povesteste insa ca acest Collosseum a fost construit dupa modelul celui din Roma si are o capacitate de 35 de mii de locuri.

Oameni din diferite localitati veneau aici pentru a urmari luptele dintre gladiatori. Apropo, anume aici s-au filmat citeva scene din filmul Gladiator.
In prezent, edificiul se afla sub protectia UNESCO.

Linga Colloseum gasim mai multi comercianti care incearca sa-ti vinda tot felul de suvenire. E bine insa sa nu va grabiti, la intoarcere, ghidul va va arata un magazin de une puteti cumpara suvenire mult mai ieftine. Totusi, eu nu am rezistam tentatiei de a- mi lua o basma.


Matmata

Dupa o ora de facut poze, parasim amfiteatrul si pornim din nou la drum. Cu cit mergem mai spre sud, cu atit observam ca vegetatia devene tot mai saraca.



Mai facem o pauza la o cafenea, unde am baut un ceai ( 2 Dinari) si am mincat un fel de hamburgher tunisian ( 4 Dinari), care nu era chiar stralucit, dar nu aveam de ales. De altfel, si barul era cam saracacios.



Pe la amiaza am ajuns in Matmata,unde am vizitat o familie de berberi. Casele au o forma foarte interesanta. Acestea sunt sapate in stinca, iar daca privesti de-asupRa casei, veti vedea ca au o forma rotunda.




Ai impresia ca te afli intr-o alta lume. Nu in zadar regizorul american George
Lucas a filmat aici primul film din trilogia „ Star Wars”. Se spune ca exista cam 100 astfel de case, construite dupa arhitectura triglodita.
La intrare vedem imprimate un peste si o mina. Conform traditiei acestea te feresc de deochi, iar daca atingi palma imprimata si-ti pui o dorinta, atunci aceasta se implineste in cel mai scurt timp.

Dupa ce trecem printr-un coridor, care pare a fi salonul, ajungem in curtea casei. Pe un scaun sapat in stinca, pe care este asternut un tol, era asezata o femeie, care de- abia ne schiteaza un zimbet de bun venit.


Vis-a vis, pe un alt tol, statea un barbat. Ne-am dat seama, el este stapinul casei.


Initial crezusem ca femeia este sotia lui, dar, de fapt era fiica sa, in virsta de 30 de ani. Barbatul mare are si alte fete, dar aceasta a ramas singura nemaritata. Una dintre ele chiar a ajuns chiar vedeta la un post de tv din Tunis.

Dupa ce am facut un tur al casei, am urcat pe ,, acoperis''. Amuzant! Desi traiesc in pestera, berberii au antena parabolica.



Mai facem citeva poze cu niste cactusi, apoi mergem la restaurant sa luam prinzul.


Restaurantul este construit in acelasi stil ca si casele berberilor. Am mincat niste orez, kuskus, iar la desert-piersici. Bauturile nu sunt incluse, asa ca am luat un Sprite de 2 Dinari.

Kuskus-u este mincare traditionala in Tunisia, dar si alte tari arabe. Trebuie neaparat sa incercati, este pur si simplu delicios.

Dupa amiaza am ajuns in Douz, o oaza din Sahara, unde ne asteptau zeci de camile. Era cel mai asteptat moment al zilei- mersul cu camila. Ne-am imbracat la fel ca niste berberi ( am platit 2 Dinari), am urcat cu frica-n sin pe camila si am pornit incet -incet prin nisip.

In Tunisia veti vedea doar dromaderi, adica camile cu o singura cocoasa.

In timpul excursiei, vor aparea de dupa dune si niste calareti, care par a fi gata sa va atace. Nu va speriati, acestia va vor indemna doar sa coboriti de pe camila si sa faceti o plimbare pe cal, dar pentru asta va trebui sa platiti 5 Dinari. Daca va este sete, puteti cumpara Cola la un pret de 5 Dinari ( in mod obisnuit costa 2 Dinari).


Plimbarea pe camila a durat cam o ora. La final, pe un stand erau afisate diverse fotografii cu noi. O poza costa 4 Dinari. Merita de cumparat, pentru ca, fiind pe camila, chiar daca ai o camera foto cu tine, este cam dificil sa rogi pe cineva sa-ti faca poze. Cu o mina trebuie sa te tii bine de camila, iar cu alta sa faci fotografii.


Dupa plimbarea cu camila, ne-am cazat la un hotel din pustiu, unde am luat cina si am adormit in doi timpi si trei miscari. A doua zi, urma sa ne trezim la 4 dimineata,
asa ca nu aveam chef de altceva.