ISRAEL: IERUSALIM sau cum am fost alungată din mormîntul lui Isus

Inainte de a pleca in Israel am scris pe o foaie locurile pe care vroiam sa le vizitez in Tara Sfinta si ma bucur ca am reusit chiar sa vad mai mult decit mi-am programat, dar asta numai datorita prietenilor din Israel care au avut grija de mine timp de o saptamina cit am stat acolo.

Asa cum musulmanii vor macar o data in viata sa ajunga la Mecca, asa si eu mi-am dorit ca macar o data sa vad Ierusalimul, in special mormintul lui Isus. Sincer, am fost dezamagita, dar am sa explic mai jos de ce.

Dupa ce ne-am cazat la un hotel din centrul orasului, am luat trenul spre Old City, locul unde urma sa vad ,,cele mai sfinte locuri dintre cele sfinte'', daca pot sa le spun asa. Special pentru asta mi-am cumparat o rochie lunga, ca sa respect codul imbracamintei in Biserica.
In 15 minute ajungem in fata zidurilor Orasului Vechi. Imediat cum intri, te pomenesti in mijlocul unor negustori care incearca sa-ti vinda fel de fel de lucruri, de la prajituri si fructe pina la haine si suvenire. Arata exact ca medina tunisiana sau ca bazaarele turcesti.

In timp ce mergeam prin aceasta piata, cautam sa inteleg ce este sfint aici. Dupa ce am mers vreun sfert de ora, am vazut undeva o inscriptie VIA DOLOROSA. Doamne, mergeam pe Via Dolorosa si nici nu stiam. Precizez din start ca nu am avut ghid.


Via Dolorosa, e drumul pe care Iisus a mers cu crucea in spate de la judecata spre rastignire. Aici se afla cele 14 opriri ale Crucii care duc spre Biserica Sfantului Mormînt din Cartierul Crestin, cunoscut ca si locul unde a fost ingropat si unde a inviat Hristos.

Nu stiu cum altii, dar eu mi-am imaginat altfel VIA DOLOROSA- un drum simplu, fara negustori care incearca in fel si chip sa-ti vinda fel de fel de nimicuri, pe care sa mergi si sa meditezi in sinea ta la cele bune si la cele rele.



Nu este simplu sa ajungi nici la Biserica Sfantului Mormint, pentru ca nu este niciun indicator dupa care sa te conduci. Asa ca, intrebind de unul de altul si mergind ba la dreapta, ba la stinga, am ajuns intr-un final la Biserica.


Este un edificiu mare, impresionant. Ne-am strecurat printre multime si am intrat. In mijloc- o gramada de oameni care se inchina la ceva. Ce este asta? Nu stim, nu este scris nimic. Dupa ce am intrebat pe mai multi oameni, am inteles ca aici este locul in care corpul lui Isus a fost invelit in panze albe de in, dupa ce a fost coborit de pe cruce.



Ne inchinam si noi, facem poze ca amintire si mergem mai departe. Cam la 20 de metri la dreapta se afla o bisericuta. Oamenii asteapta cuminti sa intre. Este locul in care a fost inmormintat si unde a inviat Isus. Tot de aici in fiecare an, de Paste, ne este adusa lumina sfinta.



Deoarece mormintul este mic, in ,,pestera'' intra cite 4-5 oameni. In mijloc este un sfesnic unde ard citeva luminari. Am incercat sa aprind si eu luminarile pe care le aveam in mina, dar un calugar grec mi l-ea stins imediat si m-a dat afara. A urlat la mine intr-o engleza stilcita sa plec de aici si a mai bolmojit nu stiu ce acolo … Eu am ramas socata, am zis doar ,, I am sorry''. Pentru o secunda am avut impresia ca ma aflu in iad si nu in Casa Domnului. Asa si nu am inteles ce s-a intimplat? De ce a tipat la mine? De ce nu puteam sa aprind luminarea si daca e interzis, de ce nu era scris acolo nimic? Si daca am gresit, de ce nu mi-a explicat omeneste, dar trebuia sa aiba un comportament agresiv ?! Mi-am spus in mintea mea doar ,, Iarta-l Doamne ca nu stie ce face''.

Nu puteam sa nu vad si Zidul Plingerii.


Este cel mai important loc pentru evrei. Aici atmosfera e cu totul alta. Lumea, in liniste se roaga … Poti intilni oameni de diferite religii. Fiecare isi scrie dorintele pe o foaie si le pune in zid.






Se spune ca acestea se implinesc … Si eu chiar cred in asta ...

Drumul spre Sahara (II ZI)

Dimineaţă m-am trezit pe la ora 4. Am luat repede micul dejun si am pornit la drum. La ora 5 şi 10 minute am prins răsăritul soarelui în deşert.


Cel mai aşteptat moment al zilei era excursia cu jeep-urile prin pustiu, dar pînă a ajunge la asta, trecem de-a lungul lacului sărat Chott El Djerid.





Ghidul ne lasa la dispoziţie vreo 10 minute să mai face poze, apoi pornim la drum. Într-un sfert de ora suntem pe drumul pe unde trece raliul Paris-Dakar. Asigurati-va ca v-ati pus centura si ţineti-vă bine. Dacă va este frică, inchideţi ochii. Simti cum adrenalina iti creste in singe, pe masura ce soferul apasa tot mai tare pe pedala de acceleratie. Din masina se aud doar strigate de bucurie, iar cind reusesti sa treci cu bine peste o duna mai maricica, rasufli usurat.





Din pacate, pozele nu sunt prea reusite. Mi-a fost aproape imposibil sa fotografiez. Cu o mina ma tinema bine, cu alta incercam sa nimeresc butonul de la aparatul foto.






Dupa o plimbare printre dune, ajungem la un alt loc istoric- Star Wars. In 1975 aici a fost amenajat platoul de filmare a filmului Razboiul Stelelor.









Chebika este o oaza care se află cam la 10 km de Algeria. Peisajele sunt de nedescris.














Kairouan a fos ultima destinatie a excursiei noastre. Aici se afla cea mai veche moschee din Africa de Nord. Dupa Mecca, Medina si Ierusalim, Kairouan este considerat al patrulea loc sfint al musulmanilor.





Excursia este una foarte obositoare, dar merita orice efort. Numai asa simti ca ai vazut o particica din Africa adevarata.

FOTO: Cele 3 rochii de mireasa ale VEREI TERENTIEV

.

Natalia Catan se mărită luni

Prezentatoarea de Ştiri de la Prime TV , Natalia Catan se pregăteşte de cea mai importantă zi din viaţa sa. Pe 1 august 2011 Natalia va spune ,, DA’’ alesului inimii sale. Cel care a cucerit-o se numeşte Siluan şi are 33 de ani. Natalia şi viitorul ei soţ se cunosc încă de când erau mici, dar sunt impreună de un an.
Nunta va avea loc într-un restaurant de elită de la Drochia, locul de baştină al mirilor.
Ceremonia va fi una cu totul specială. În primul rând, mirii şi-au ales să-şi unească destinele într-o zi de luni. Tinerii indrăgostiţi provin din familii de preoţi, iar potrivit tradiţiilor bisericeşti, ziua de luni este ziua ingerilor. Cei care se căsătoresc în această zi sunt binecuvântaţi de Dumnezeu. Pe lângă Victoria Lungu, Ion Paladi, Ady, Costi Burlacu şi Corina Ţepeş, la nuntă va cânta şi un cor bisericesc de bărbaţi.
Deocamdată, Natalia nu vrea să ofere prea multe detalii despre rochia pe care o va purta în ziua nunţii, dar cu siguranţă va fi una în stil grecesc. La ceremonie sunt aşteptate peste 200 de persoane.
Imediat după nuntă, Natalia şi Siluan vor pleca într-o vacanţă de două săptămâni în Grecia.

Prostii de la agentiile de turism

Eu (inca) nu sunt o femeie de afacere,insa am de gind sa fac un master in business, dar ce am sa descriu mai jos mi se pare la mintea cocosului. Deci, daca ai o afacere, nu conteaza in ce domeniu, trebuie sa prestezi servicii de calitate si sa angajezi oameni ( mai destepti ca tine) care cit de cit se pricep in domeniul respectiv. Asa cred eu.
Cind vine vorba sa discut vreodata cu cineva de la agentiile de turism, trebuie sa ma inarmez cu multa rabdare. Am impresia ca in majoritatea firmelor sunt angajati oameni care habar nu au de oferte, zborui, hotele, tarile de destinatie etc. Totodata, ma enerveaza ca multe agentii au site-uri, dar acolo nu gasesti nicio brinza informatii despre oferte. Ori sunt de multi ani expirate, ori pagina este goala. Sunt doar citeva firme in domeniu care isi actualizeaza aproape zilnic paginile web.

Asadar, sun la o agentie de turism foarte cunoscuta si intreb de oferte in Tunisia. Si domnisoara care vrea sa vinda cit mai multe pachete turistice imi spune ca acolo e foarte cald si nimeni nu zboara vara.
-De unde stiti ca e foarte cald acolo? o intreb eu.
- Pai... nu stiti, acolo sunt acum 60 de grade C.
-Dar de unde stii tu ca sunt 60 C? Ai fost vreodata in Tunisia?
- Nu am fost, dar privesc tv, ma uit pe internet, imi spune sigura pe sine fata de la celalalt capat al firului.

Ma enervez, dar imi pastrez calmul. Ii multumesc pentru informatii si inchid telefonul.
Bai, poate eu sunt timpita?! Deschid gismeteo si verific cite grade sunt in Hammamet, una dintre cele mai cautate destinatii. Imi amintesc ca acum o luna, cind am fost acolo, era mai racoare decit la noi. Acum sunt in jur de 30 C. Vara, prin Sahara temperaturile ajung pina pe la 50 C, dar am cerut eu oare o vacanta in pustiu? Daca era linga mine ii dadeam cu receptorul in cap. Oricum, chiar sa fi cerut, stiu ca nu poate sa-mi organizeze.

Mai mult, proasta nu stie ca sunt 4 sau chiar 5 zboruri pe saptamina din Kiev care zboara spre Tunisia. Deci, oamenii se odihnesc si vara in tara asta. Cum dracu lucreaza ea acolo? Putea sa zica simplu ca nu au oferte in Tunisia, dar nu sa-mi dea lectii de geografie.

Stati, ca asta nu e tot.
Discutie cu o alta proasta de la o alta agentie de turism.

-Aveti oferte in Tunisia?
-Nu.
-Dar in ce tari aveti? o intreb eu.
-Turcia, Ucraina, Grecia si Cernogoria.
-Aaaa, aveti si Muntenegru ... zic eu.
-Nu in Muntenegru nu avem, avem Cernogoria.

Cum dracu lucreaza astia la agentiile noastre de turism?! Cum naiba patronii vor sa vinda cit mai multe pachete ca sa obtina respectiv mai multi bani?!
Asa sunt serviciile in tara noastra, asa se face business la noi si uite ca traim asa cum traim.
Bine a zis cine a zis: Nu exista tari sarace si tari bogate, dar tari bine guvernate si prost guvernate.

Drumul spre Sahara (I ZI)

Eram decisa sa- mi petrec aceasta vacanta in Cipru, dar in ziua in care trebuia sa merg la agentie ca sa depun toate actele, am gasit intimplator o oferta in Tunisia. Nu am stat mult pe ginduri, am dat un telefon, o domnisoara mi-a confirmat ca dupa revolutia din 14 ianuarie 2011 zborurile au fost reluate , iar intr-o ora imi facusem deja rezervarea pentru un sejur in Hammamet.

,,You are crazy!'', asta mi-au spus cei apropiati, cind le-am zis ca plec singura in Tunisia, acolo unde cu citeva luni in urma tara a fiert in revolutie, iar in Libia ( stat vecin) razboiul era in toi. Eu insa eram decisa.

Dupa 3 ore si jumatate de zbor am aterizat pe aeroportul Enfidha. Era simbata dupa amiaza. Aici supriza, nu am nevoie de viza. Am completat doar un formular, unde am scris datele personale. Inainte de a-mi aplica stampila in pasaport, doamna de la ghiseu m-a intrebat cu ce ma ocup. Am spus ca sunt jurnalista.
-La ce ziar lucrati?
-Prime TV, am raspuns eu.
-O-O-O! PRIME ? Gooooood ! A spus ea de parca ar fi fost telespectatoare fidela a postului nostru de tv :)

Cu buna dispozitie am ajuns la hotel dupa amiaza. Cerul era noros si batea un vint destul de rece, asa ca de plaja nici vorba nu putea fi. Plaja era pustie. Doar un barbat statea la o masa. De fapt, era chelnerul care astepta disperat vreun client. M-am apropiat de el si am cerut un ceai. Vorbea o engleza perfecta.
Where are u from? Russia? M-a intrebat el.
Nu, am zimbit eu.
Poland? Ucraine?
Cred ca a enumerat mai mult de 10 tari, dar tot nu a ghicit de unde vin.
I am from Moldova.
Barbatul a strins din umeri, semn ca nu a auzit de asa ceva pina acum. Pe unde o fi?! Habar nu avea ca exista asa un stat.
Dupa ce i-am povestit despre tara mea, ne-am imprietenit. De fapt, tunisienii sunt foarte deschisi si prietenosi, iar asta te face sa uiti ca esti intr-o tara straina, mai ales daca calatoresti singura.
Apropo, tunisienii nu au auzit de Moldova. Doar o singura femeie, cu care vorbisem, stia de Moldova.
Good wine, I know Moldova, mi-a spus ea.

Era o englezoaica maritata cu un tunisian.

Seara am luat cina la restaurantul hotelului, apoi am dormit strins pina dimineata.
A doua zi, dupa ce am luat micul dejun, m-am intilnit cu ghidul nostru Malek. Mi-am cumparat o excursie in Sahara pentru 2 zile, ca doar pentru asta venisem in Tunisia- sa vad Sahara.

Spre deosebire de Turcia, unde este mai convenabil de cumparat excursiile de la agentiile de turism din oras, decit de la ghid, in Tunisia recomand sa le cumparati de la ghidul vostru. Si asta pentru ca preturile nu difera prea mult si ai siguranta ca nu ai luat vreo teapa.

Asadar, cu 210 dinari ( 110 EURO), mi-am cumparat ,,Sahara trip''.

Dimineata, m-am trezit devreme, la 5 un microbuz a venit sa ma ia de la hotel. Am mers pina in Sousse, unde am urcat intr-un autocar confortabil, plin cu turisti vorbitori de limba rusa, si am pornit spre desert.

El Jem

Dupa aproximativ o ora de mers, facem primul popas in orasul El Jem, un orasel cu o populatie de 18 mii de locuitori, fondat pe ruinele orasului roman Thysdrus. Aici vizitam amfiteatrul, vechi de aproape 2000 de ani.

La inceput, avem impresia ca ne aflam in Italia. Ghidul ne povesteste insa ca acest Collosseum a fost construit dupa modelul celui din Roma si are o capacitate de 35 de mii de locuri.

Oameni din diferite localitati veneau aici pentru a urmari luptele dintre gladiatori. Apropo, anume aici s-au filmat citeva scene din filmul Gladiator.
In prezent, edificiul se afla sub protectia UNESCO.

Linga Colloseum gasim mai multi comercianti care incearca sa-ti vinda tot felul de suvenire. E bine insa sa nu va grabiti, la intoarcere, ghidul va va arata un magazin de une puteti cumpara suvenire mult mai ieftine. Totusi, eu nu am rezistam tentatiei de a- mi lua o basma.


Matmata

Dupa o ora de facut poze, parasim amfiteatrul si pornim din nou la drum. Cu cit mergem mai spre sud, cu atit observam ca vegetatia devene tot mai saraca.



Mai facem o pauza la o cafenea, unde am baut un ceai ( 2 Dinari) si am mincat un fel de hamburgher tunisian ( 4 Dinari), care nu era chiar stralucit, dar nu aveam de ales. De altfel, si barul era cam saracacios.



Pe la amiaza am ajuns in Matmata,unde am vizitat o familie de berberi. Casele au o forma foarte interesanta. Acestea sunt sapate in stinca, iar daca privesti de-asupRa casei, veti vedea ca au o forma rotunda.




Ai impresia ca te afli intr-o alta lume. Nu in zadar regizorul american George
Lucas a filmat aici primul film din trilogia „ Star Wars”. Se spune ca exista cam 100 astfel de case, construite dupa arhitectura triglodita.
La intrare vedem imprimate un peste si o mina. Conform traditiei acestea te feresc de deochi, iar daca atingi palma imprimata si-ti pui o dorinta, atunci aceasta se implineste in cel mai scurt timp.

Dupa ce trecem printr-un coridor, care pare a fi salonul, ajungem in curtea casei. Pe un scaun sapat in stinca, pe care este asternut un tol, era asezata o femeie, care de- abia ne schiteaza un zimbet de bun venit.


Vis-a vis, pe un alt tol, statea un barbat. Ne-am dat seama, el este stapinul casei.


Initial crezusem ca femeia este sotia lui, dar, de fapt era fiica sa, in virsta de 30 de ani. Barbatul mare are si alte fete, dar aceasta a ramas singura nemaritata. Una dintre ele chiar a ajuns chiar vedeta la un post de tv din Tunis.

Dupa ce am facut un tur al casei, am urcat pe ,, acoperis''. Amuzant! Desi traiesc in pestera, berberii au antena parabolica.



Mai facem citeva poze cu niste cactusi, apoi mergem la restaurant sa luam prinzul.


Restaurantul este construit in acelasi stil ca si casele berberilor. Am mincat niste orez, kuskus, iar la desert-piersici. Bauturile nu sunt incluse, asa ca am luat un Sprite de 2 Dinari.

Kuskus-u este mincare traditionala in Tunisia, dar si alte tari arabe. Trebuie neaparat sa incercati, este pur si simplu delicios.

Dupa amiaza am ajuns in Douz, o oaza din Sahara, unde ne asteptau zeci de camile. Era cel mai asteptat moment al zilei- mersul cu camila. Ne-am imbracat la fel ca niste berberi ( am platit 2 Dinari), am urcat cu frica-n sin pe camila si am pornit incet -incet prin nisip.

In Tunisia veti vedea doar dromaderi, adica camile cu o singura cocoasa.

In timpul excursiei, vor aparea de dupa dune si niste calareti, care par a fi gata sa va atace. Nu va speriati, acestia va vor indemna doar sa coboriti de pe camila si sa faceti o plimbare pe cal, dar pentru asta va trebui sa platiti 5 Dinari. Daca va este sete, puteti cumpara Cola la un pret de 5 Dinari ( in mod obisnuit costa 2 Dinari).


Plimbarea pe camila a durat cam o ora. La final, pe un stand erau afisate diverse fotografii cu noi. O poza costa 4 Dinari. Merita de cumparat, pentru ca, fiind pe camila, chiar daca ai o camera foto cu tine, este cam dificil sa rogi pe cineva sa-ti faca poze. Cu o mina trebuie sa te tii bine de camila, iar cu alta sa faci fotografii.


Dupa plimbarea cu camila, ne-am cazat la un hotel din pustiu, unde am luat cina si am adormit in doi timpi si trei miscari. A doua zi, urma sa ne trezim la 4 dimineata,
asa ca nu aveam chef de altceva.